Prospectiuni geofizice - VLF (very low frequency)

In limbajul radiocomunicatiilor VLF inseamna “very low frequency” (frecventa foarte joasa), in jur de 15 pana la 25 kHz. In relatie cu frecventele utilizate in general in geofizica acestea sunt frecvente destul de mari.

Campul fluxului electromagnetic de la o statie de emisie VLF se propaga peste suprafata terenului si, masurat la suprafata pamantului, consista dintr-o componenta electrica verticala si o componenta magnetica orizontala, fiecare perpendiculara la directia de propagare.

Metoda VLF utilizeaza instrumente relativ simple si poate fi folosita ca mijloc de recunoastere. Obiectivele potentiale includ corpuri tabulare conductoare aflate intr-o roca mama neconductoare, cum ar fi falii in calcar. Adancimea de explorare este limitata la 60% pana la 70% din adancimea crustei rocilor si pamantului inconjurator.

De aici rezulta ca frecventa mare a transmitatoarelor VLF ca in medii mai conductive, adancimea de investigatie este destul de mica. De exemplu, adancimea de investigatie poate fi de 10-12 m in material de 25 Ωm. Suplimentar, prezenta unei conductivitati mari, afecteaza raspunsul electromagnetic de la materialele conductoare din subsol, iar variatiile mici de supraconductibilitate sau grosime pot singure genera anomalii VLF semnificative. Din aceste motive metoda VLF este cu atat mai eficienta cu cat roca mama este mai rezistiva iar supraconductivitatea este mica.

Aplicatii ale metodei VLF:

Descrierea acviferului
Detectarea si cartarea stratelor de argila
Identificarea fracturilor si fisurilor
Cartarea depozitelor de nisip si pietris
Determinarea planului de alunecare
Identificarea obiectelor de uz caznic ingropate
Identificarea puturilor